Dimos Pylis - Coordonatorul proiectului (Grecia)
Municipalitatea Pyli se află în regiunea Thessalia, având sediul central în Pyli. Include 7 unități municipale și are o suprafață totală de 751 km pătrați. Conform recensământului din 2021, populația este de 12852 locuitori. În prezent, primarul municipiului este domnul Konstantinos Maravas.
Politica culturală a autorității locale municipale implică diverse acțiuni și activități care urmăresc să îndeplinească obiective precum protejarea patrimoniului și identității culturale, sprijinirea creativității artistice și intelectuale, dezvoltarea condițiilor necesare pentru participarea cetățenilor nu numai în scop recreativ, ci și pentru crearea de bunuri culturale și promovarea comunicării cu alte regiuni în domeniul cultural.
Politicile culturale, incluzând, desigur, realizarea muzeelor digitale, țin cont de civilizația actuală și reprezintă un instrument de marketing pentru actualizarea și îmbunătățirea imaginii municipalității din punct de vedere cultural și, implicit, turistic și financiar.
Prin organizarea de activități culturale, evenimente, muzee digitale, festivaluri, politica culturală poate aduce o contribuție importantă la dezvoltarea municipiului. Ea determină participarea populației active și disponibile la nivel regional și creează noi locuri de muncă, fiind astfel angajată forță de muncă locală. Acest lucru contribuie la familiarizarea locuitorilor cu identitatea, cultura și elementele specifice locului și duce la creșterea interesului acestora de a cunoaște și de a învăța lucruri despre orașul lor.
Universitatea Kadir Has - Partener(Turcia)
Universitatea Kadir Has (KHAS) a fost înființată în anul 1997, în Istanbul. Universitatea, cu cele cinci facultăți (Artă și design, Comunicare, Științe economice și administrative, Inginerie și științe naturale, Drept), și-a propus să devină lider în domeniul educației și în cel cultural din Turcia și să se impună ca un centru internațional de cercetare și de dezvoltare științifică.
Cibali: de la fabrică de tutun la instituție științifică...
În spatele zidurilor bizantine se află cea mai veche parte a Istanbulului. Aceste ziduri de apărare delimitează și definesc Cibali, cartierul în care se află principalul campus al Universității Kadir Has. Este la doar câțiva metri distanță de Haliç, intrarea portului cunoscută vorbitorilor de limba engleză, încă din perioada otomană, sub denumirea de „Cornul de Aur”. Denumirea Cibali datează din timpul cuceririi Istanbulului; legenda spune că Cebe Ali Bey, un soldat din Bursa, a intrat în oraș spărgând porțile zidului de apărare. De atunci, această intrare în oraș poartă numele Ali Bey, iar cartierul - Cibali. În apropiere, în cartierul numit în prezent Unkapani, se afla Zeugma, un port care în perioada otomană dădea către centrul economic al orașului și care a fost folosit până în secolul al XIX-lea.Activitatea de la Zeugma însuflețea și zona înconjurătoare, astfel că și Cibali se bucura de acest forfot: depozitele otomane și călfătuitorii de pe țărmul Haliç din Cibali beneficiau de afacerile înfloritoare din acea parte a zonei. În vremuri mai vechi, portul ce aparținea de Cibali, numit Puteae sau Porto del Pozzo, avea șiruri de depozite pline cu mărfuri destinate consumatorilor din Istanbul. Trecerea prin porțile de la Cibali erau esențiale în transportarea acestor mărfuri de la port în oraș. După cucerire, zona Cibali a început să se dezvolte.
Cibali a devenit unul dintre locurile preferate de căpitanii vaselor maritime, iar navigatori celebri precum Murad Reis, Mustafa Pașa și Kemal Reis aveau case în cartier. Două elemente leagă Cibali de identitatea Istanbulului: focul și tutunul. Fiind un centru comercial și având mulți călfătuitori care utilizau materiale inflamabile în construcția navelor, erau foarte frecvente incendiile. Dacă bătea vântul din nord-est, aceste incendii, atât în exteriorul cât și în interiorul zidurilor Haliç, reprezentau un pericol clar, mai ales că la acea vreme în oraș existau multe case de lemn. În acea perioadă, multe dintre marile incendii erau denumite „incendii Cibali”.Fabrica de Tutun Cibali, înființată în 1884, a fost o instituție importantă, care a schimbat cartierul din punct de vedere social și economic. La sfârșitul secolului, în clădirea mare a fabricii se procesa tutun și se produceau țigarete. Au existat mai multe motive care au stat la baza amplasării unei astfel de fabrici mari în acest mic cartier. La acea vreme, taxele vamale pentru tutun erau colectate în zonă, iar mulți dintre cei care lucrau în fabrică locuiau în apropiere. Numeroase fotografii, făcute pe la 1900, documentează viața și activitatea desfășurate în jurul fabricii ."În această fabrică lucrau 1500 femei și 662 bărbați (în total, 2162 persoane). Fabrica de Țigarete Tekel Cibali era, de fapt, un mic oraș complet, cu poliție locală și funcționari publici, cu spitale, creșe, magazine alimentare, școli, secție de pompieri, facilități sportive, sindicate și restaurante.
La data de 1 martie 1925, după patruzeci de ani de administrație franceză și odată cu înființarea republicii, fabrica a trecut sub controlul statului. Timp de mulți ani, fabrica a procesat, depozitat și vândut tutun. În 1995, după ce mare parte din ea fusese închisă, fabrica a fost abandonată. În 1997, Ministerul Finanțelor a transferat clădirile către Universitatea Kadir Has. Dr. Mehmet Alper, arhitect, a primit sarcina de a restaura și renova clădirile fabricii pentru noul campus universitar.Lucrările au început în martie 1998. Colaborând cu proiectanții universității, arhitecții responsabili cu restaurarea clădirilor au avut mare grijă să păstreze caracterul original și integritatea arhitecturală ale acestora, în același timp îmbunătățind spațiul pentru a răspunde nevoilor universității. Între 1998 și 2002, Fabrica de Țigarete Tekel Cibali a fost transformată, de către Fundația Kadir Has, dintr-un depozit care producea și vindea tutun într-o instituție de învățământ superior.După patru ani de lucrări de restaurare, campusul Cibali al Universității Kadir Has și-a deschis oficial porțile pe 13 februarie 2002. Noul campus KHAS combină fațade elegante, spații exterioare însorite și spații interioare generoase cu facilități de învățământ și cercetare de calitate. Astfel, noul campus al KHAS reprezintă un pas semnificativ în îndeplinirea misiunii universității de a construi un viitor din trecutul țării, stabilind în inima Istanbulului un centru în care cultura, educația și cercetarea științifică se întâlnesc pentru a răspunde evoluției necesităților Turciei și ale lumii.
Cibali: de la fabrică de tutun la instituție științifică...
În spatele zidurilor bizantine se află cea mai veche parte a Istanbulului. Aceste ziduri de apărare delimitează și definesc Cibali, cartierul în care se află principalul campus al Universității Kadir Has. Este la doar câțiva metri distanță de Haliç, intrarea portului cunoscută vorbitorilor de limba engleză, încă din perioada otomană, sub denumirea de „Cornul de Aur”. Denumirea Cibali datează din timpul cuceririi Istanbulului; legenda spune că Cebe Ali Bey, un soldat din Bursa, a intrat în oraș spărgând porțile zidului de apărare. De atunci, această intrare în oraș poartă numele Ali Bey, iar cartierul - Cibali. În apropiere, în cartierul numit în prezent Unkapani, se afla Zeugma, un port care în perioada otomană dădea către centrul economic al orașului și care a fost folosit până în secolul al XIX-lea.Activitatea de la Zeugma însuflețea și zona înconjurătoare, astfel că și Cibali se bucura de acest forfot: depozitele otomane și călfătuitorii de pe țărmul Haliç din Cibali beneficiau de afacerile înfloritoare din acea parte a zonei. În vremuri mai vechi, portul ce aparținea de Cibali, numit Puteae sau Porto del Pozzo, avea șiruri de depozite pline cu mărfuri destinate consumatorilor din Istanbul. Trecerea prin porțile de la Cibali erau esențiale în transportarea acestor mărfuri de la port în oraș. După cucerire, zona Cibali a început să se dezvolte.
Cibali a devenit unul dintre locurile preferate de căpitanii vaselor maritime, iar navigatori celebri precum Murad Reis, Mustafa Pașa și Kemal Reis aveau case în cartier. Două elemente leagă Cibali de identitatea Istanbulului: focul și tutunul. Fiind un centru comercial și având mulți călfătuitori care utilizau materiale inflamabile în construcția navelor, erau foarte frecvente incendiile. Dacă bătea vântul din nord-est, aceste incendii, atât în exteriorul cât și în interiorul zidurilor Haliç, reprezentau un pericol clar, mai ales că la acea vreme în oraș existau multe case de lemn. În acea perioadă, multe dintre marile incendii erau denumite „incendii Cibali”.Fabrica de Tutun Cibali, înființată în 1884, a fost o instituție importantă, care a schimbat cartierul din punct de vedere social și economic. La sfârșitul secolului, în clădirea mare a fabricii se procesa tutun și se produceau țigarete. Au existat mai multe motive care au stat la baza amplasării unei astfel de fabrici mari în acest mic cartier. La acea vreme, taxele vamale pentru tutun erau colectate în zonă, iar mulți dintre cei care lucrau în fabrică locuiau în apropiere. Numeroase fotografii, făcute pe la 1900, documentează viața și activitatea desfășurate în jurul fabricii ."În această fabrică lucrau 1500 femei și 662 bărbați (în total, 2162 persoane). Fabrica de Țigarete Tekel Cibali era, de fapt, un mic oraș complet, cu poliție locală și funcționari publici, cu spitale, creșe, magazine alimentare, școli, secție de pompieri, facilități sportive, sindicate și restaurante.
La data de 1 martie 1925, după patruzeci de ani de administrație franceză și odată cu înființarea republicii, fabrica a trecut sub controlul statului. Timp de mulți ani, fabrica a procesat, depozitat și vândut tutun. În 1995, după ce mare parte din ea fusese închisă, fabrica a fost abandonată. În 1997, Ministerul Finanțelor a transferat clădirile către Universitatea Kadir Has. Dr. Mehmet Alper, arhitect, a primit sarcina de a restaura și renova clădirile fabricii pentru noul campus universitar.Lucrările au început în martie 1998. Colaborând cu proiectanții universității, arhitecții responsabili cu restaurarea clădirilor au avut mare grijă să păstreze caracterul original și integritatea arhitecturală ale acestora, în același timp îmbunătățind spațiul pentru a răspunde nevoilor universității. Între 1998 și 2002, Fabrica de Țigarete Tekel Cibali a fost transformată, de către Fundația Kadir Has, dintr-un depozit care producea și vindea tutun într-o instituție de învățământ superior.După patru ani de lucrări de restaurare, campusul Cibali al Universității Kadir Has și-a deschis oficial porțile pe 13 februarie 2002. Noul campus KHAS combină fațade elegante, spații exterioare însorite și spații interioare generoase cu facilități de învățământ și cercetare de calitate. Astfel, noul campus al KHAS reprezintă un pas semnificativ în îndeplinirea misiunii universității de a construi un viitor din trecutul țării, stabilind în inima Istanbulului un centru în care cultura, educația și cercetarea științifică se întâlnesc pentru a răspunde evoluției necesităților Turciei și ale lumii.
Palatul Culturii - Partener (România)
Complexul Muzeal Național MOLDOVA este cea mai mare organizație muzeală din estul României. Are sediul în Iași, în Palatul Culturii, faimos edificiu neogotic, recent restaurat, și adăpostește patru mari muzee: Muzeul de Artă din Iași, care continuă misiunea primei galerii de artă românești, întemeiate în 1860 în cadrul celei dintâi universități naționale moderne din România; Muzeul de Istorie a Moldovei, care a preluat patrimoniului Muzeului de Antichități fondat în 1916 ca parte a Universității din Iași; Muzeul Etnografic al Moldovei, ale cărui baze au fost create în 1943; Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, ale cărui colecții au fost înființate în 1955.În Palatul Culturii funcționează și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural, care deține laboratoare de investigații științifice și de restaurare adaptate variatelor tipuri de materiale ale obiectelor muzeale: piatră, ceramică, lemn, metal, textile, hârtie etc.
În subordinea Complexului Muzeal Național MOLDOVA își desfășoară activitatea și câteva muzee satelit: Muzeul Unirii din Iași, Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași, Muzeul „Poni-Cernătescu” din Iași, Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, Muzeul de Sit Arheologic de la Cucuteni și Muzeul Viei și Vinului de la Hârlău.
Complexul Muzeal Național MOLDOVA deține experiență în implementarea proiectelor educaționale și culturale ce au ca scop diseminarea de cunoștințe pe teme culturale și conștientizarea importanței înțelegerii interculturale și a transmiterii istoriei culturale, promovând incluziunea socială și comportamentul non-discriminatoriu. În afară de identificarea, colectarea, restaurarea-conservarea, depozitarea și expunerea patrimoniului cultural, Complexul Muzeal Național MOLDOVA a dezvoltat și implementat programe menite să educe și să sensibilizeze publicului în ceea ce privește relația cu trecutul și cu prezentul.
Mercato delle Gaite - Partener (Italia)
Asociația Mercato delle Gaite a fost înființată în 1989, când a fost redactat primul său statut. Mercato delle Gaite este o asociație non-profit și desfășoară exclusiv activități civice, de solidaritate, utile societății. Funcționează pe teritoriul regiunii Umbria, având scopul de a realiza, în municipiul Bevagna, reconstituirea istorică a „Mercato delle Gaite”, cu referire specială la perioada dintre anii 1250 și 1350. Membrii Asociației sunt membrii asociați celor patru Gaite (Gaita San Giorgio, Gaita San Giovanni, Gaita Santa Maria și Gaita San Pietro) și membrii pro tempore, care sunt Podestà (Președinte), primarul din Bevagna, consilierul delegat și președintele Pro Loco (asociație care promovează cultura și turismul local). Fiecare Gaita este la rândul său constituită într-o asociație, autonomă din punct devedere organizațional, financiar și patrimonial.
Evenimentul organizat de Mercato delle Gaite, care se desfășoară de mai bine de treizeci de ani, are loc în ultimele zece zile ale lunii iunie și își trăiește momentul cel mai important în timpul zilelor Pieței, care se desfășoară în cele patru cvartale denumite în vremuri străvechi „guaite” sau „Gaite”. Reconstituirea se caracterizează printr-un înalt grad de fidelitate istorică, ceea ce face ca evenimentul să fie unul dintre cele mai importante din Europa.În piață sunt reprezentate mai multe meșteșuguri, care respectă tehnicile de producție străvechi, utilizate în perioada medievală. Rămânând fidele dovezilor istorice, fiecare Gaita a reușit să creeze în propria Piață o atmosferă aparte, specifică, pe care o putem regăsi și în selecția meșteșugurilor prezentate publicului, făcută astfel încât să respecte realitatea economică din Bevagna.
Festivalul se caracterizează și prin prezența unor evenimente-cheie, printre care ceremonia de deschidere a Mercato delle Gaite care adună întregul oraș în piața principală, competiția de tras cu arcul, tavernele în care toată lumea are posibilitatea să guste mâncăruri preparate după rețete din cărți vechi, dar și multe alte evenimente care animă orașul Bevagna pe parcursul lunii iunie.
Circuitul Cultural al Meșteșugurilor Medievale reprezintă un atelier care readuce la viață câte un meșteșug în fiecare dintre cele patru spații și atmosfere evocatoare; în cele patru Gaite, care recreează atelierele vremurilor străvechi și pot fi considerate adevărate muzee, artizanii își prezintă meșteșugurile, arătând vizitatorilor întregul proces de fabricare, uneltele care erau folosite și produsele propriu-zise. De asemenea, în ateliere sunt organizate laboratoare interactive, permițând copiilor și adulților să experimenteze activitățile, materialele și metodele de producere.
AKETH - Centrul de Dezvoltare din Thesalia - Partener (Grecia)
Înființat în 2004 în Trikala, Grecia, Anaptyxiako Kentro Thessalias AKETH-DCT (Centrul de Dezvoltare din Tesalia) este o organizație nonprofit, acreditată de Organizația Națională pentru Certificarea Calificărilor și pentru Orientare Profesională din Grecia, care funcționează ca centru/furnizor de educație și formare profesională continuă (VET).
Misiunea organizației este în concordanță cu cadrul strategic al Uniunii Europene referitor la combaterea nivelurilor crescute de șomaj, mai ales în rândul tinerilor, și constă în oferirea de oportunități de educație și formare certificate, consiliere și dezvoltare personală, care să le îmbunătățească viața.
AKETH-DCT are o vastă experiență în domeniul educației, implementând atât programe europene, cât și programe naționale. Mai ales în cadrul implementării programelor UE, AKETH-DCT a abordat o largă gamă de subiecte, cum ar fi: politici de formare profesională și de recunoaștere, dezvoltarea tehnologiilor informaționale și comunicațiilor (TIC), educația adulților, parteneriate cu școli, dezvoltare durabilă, energie, mediu înconjurător etc.
Angajații din Departamentul UE al AKETH au un ridicat nivel educațional și științific și au fost implicați în numeroase analize sociale și științifice, aspecte evidențiate în CV-urile lor și în experiența lor științifică/de cercetare.
